Sunt de părere ca ne-am născut datori, datori sa iubim, sa dăruim, sa zâmbim dar mai ales, datori sa iertam! Venim pe lumea asta marcați de o datorie complexa, pe care mulți o conștientizează la final de călătorie. Uite, îmi doresc sa pot dărui mai mult decât primesc, sa pot iubi peste măsura in care sunt rânită si sa iert mai mult decât mi se poate greși. Desigur ca nu întruchipez aceasta descriere, dar in drumul meu spre acest ideal îmi pot asuma greșelile mai ușor si am învățat ca nimic nu descrețește o frunte sau înnobilează o inima împietrita mai frumos decât un simplu: “Iartă-mă!”. Iubesc natura si absolutul ei, iubesc muzica care își are originea in tumultul unei furtuni sau in tremurul frunzelor pădurilor, ador literatura născuta din suferința si care in final învăluie sufletul in goliciunea transhumantei, iubesc pictura care transcende materialul si iți atinge sufletul. Practic profesia de farmacist cu o dăruire ce pare ca nu își mai are locul in aceste vremuri si sper sa rămân înțelegătoare si răbdătoare cu cel fata de care, datorita bolii, nu-mi acorda respectul cuvenit.